Navigând pe internet, și nu numai, vei găsi tot felul de ghiduri pe care dacă le urmezi, vei avea succes… Că nah, toți oamenii de succes au respectat aceste reguli.
Bine-nțeles, acele „reguli de disciplină” despre care vorbesc aceste ghiduri sunt bine-venite. Și, selectiv, ele pot fi aplicate în funcție de stilul persoanei care vrea să le pună în aplicare (reguli de viață, reguli de a fi, de a învăța, de a munci etc.)
Însă, chiar nu cred că poate exista o rețetă unică pentru succes, din mai multe motive.
Reguli din anti-ghidul omului de succes
Lipsa încărcării cu semnificație a succesului
Deseori întâlnim oameni, și nu doar până în 30 de ani, cărora nu le e suficient de clar ce înseamnă succesul pentru ei… Și nu doar la nivel filosofic „De ce sau pentru ce exist?” sau „Ce voi lăsa în urma mea omenirii?”, ci la modul cel mai pragmatic posibil. Și anume „Dacă ajung în punctul X, înseamnă că am atins succesul la care am visat”. Astfel, fie nu le e clar unde vor să ajungă, fie își stabilesc țeluri nerealiste. Care este traiectoria pe care dacă ar urma-o, se vor putea considera oameni de succes? Consider că, în oricare din cele doua variante s-ar afla o persoană, cu siguranță este sursa principală a nefericirii ei.
Cred că succesul nu este o destinație. Mai degrabă este suma tuturor punctelor intermediare atinse pe parcursul drumului spre succesul definit de mine. Îmi doresc să sărbătoresc micile reușite din viață. Așadar, urmând această definiție, pentru unii succesul poate înseamna o carieră ce presupune urcarea multor trepte ierarhice, pentru alții poate înseamna întemeierea unei familii, nașterea copiilor.
Succesul este relativ și subiectiv deopotrivă
El este relativ pentru că depinde mult de percepția pe care o au cei din jurul nostru despre acest lucru. Noi oarecum moștenim, învățăm și transmitem mai departe ce înseamnă, ce trebuie să facă și cine este (sau nu) un om de succes.
Succesul este și subiectiv pentru că ține de persoana mea. Este despre cum interiorizez conceptul de succes. Luând în considerare că este învățat, îl pot perpetua sau, dimpotrivă, să mă răzvrătesc și să îmi redefinesc conceptul.
Astfel, dacă ar fi să stabilesc niște ingrediente din această „rețetă a succesului”, aș include claritatea. Adică, îmi definesc și stabilesc puncte intermediare? Urmăresc și îmi respect principiile? Sărbătoresc micile victorii și disponibilitatea de a munci mult uneori, din greu alteori? De a lua decizii și, poate câteodată, de a renunța la unele lucruri? Să discutăm și despre pasiune – ca forță motivatoare de a găsi soluții, de a trece peste eventualele obstacole sau de a depăși momentele de lene, autosuficiență sau de neputiință.
Cred că în rețeta mea, inclusă în anti-ghidul omului de succes, cele trei ingrediente sunt suficiente, dar aș vrea să știu care sunt ingredientele din rețeta ta pentru succes? Poți afla mai multe accesând episodul 10 din podcastul iocucioc – despre nimic și alte povestiri.
Scrie-mi la diana@iocucioc.ro și împărtășește cu mine rețeta succesului tău!