Știai că fiecare dintre noi își are propriile ciudățenii? O daaaa, ba chiar și eu, și tu…! Ciudățenii sunt considerate acele lucruri mărunte care ne fac să nu fim mereu atât de productivi pe cât ne-am dori să fim.
Însă, unele obiceiuri pot fi chiar dăunătoare și realmente ne pot sabota viața. Uneori e greu să le recunoști, dar sunt convinsă, că dacă privești în urmă, ai putea identifica câteva din acele comportamentele toxice, care te-au ținut în loc.
În articolul de astăzi îmi doresc să discutăm despre cinci astfel de obiceiuri și să vedem de unde vin ele?
Fără să o lungesc prea tare, și cu o doză sănătoasă de optimism, vreau să te încurajez să analizezi și chiar mai mult, să începi să începi să schimbi obiceiurile non benefice. Nu de alta, dar cu toții ne dorim să avem parte de cea mai bună variantă a noastră, nu-i așa? Așa că să-i dăm bătaie, zic!
#1 Amânarea sau veșnica „Poate nu azi”, „altă dată”, „va veni și ziua aia”…
Aș putea să continuu cu variante ale aceleiași idei. Vreau să înțelegi că aici nu discutăm de procrastinare, deși ascunde și componenta asta. Apropos, dacă vrei să afli mai multe despre de ce procrastinăm, uite aici articolul. Dar, revenind, acest lucru este toxic pentru că ascunde mai multe aspecte: te gândești prea mult, fără să acționezi, trăiești în trecut sau îți spui că ești blocat, asta ca să enumăr câteva.
De câte ori nu ai spus că de mâine:
- Voi relua antrenamentele
- Mă voi lăsa de fumat
- Mă voi apuca de acel proiect dificil
Probabil de multe ori, în unele cazuri chiar ai acționat în ziua următoare… de cele mai multe ori, însă nu.
Este dăunător acest tip de comportament, pentru că nu ești sincer cu tine, în primul rând. Nu ai niciun plan făcut, drept urmare, este mai mult ca sigur că nu se va întâmpla. Unele lucruri nu necesită un plan detaliat. Să renunți la fumat, nu e atât de dificil, precum ar crede unii. La fel, nici reluarea antrenamentelor. Trebuie doar să iei fiecare zi ca atare, acționând consistent cu obiectivul pe care ți l-ai propus.
#2 Lipsa încrederii de sine
Lipsa încrederii de sine te poate reține de la multe acțiuni și activități benefice în viață. Evident, mereu te vei întâlni cu persoane mai talentate, mai inteligente, mai tinere, mai frumoase, mai whatsoever. Așa e viața… obișnuiește-te cu ideea asta!
Acum că ai asimilat această informație, hai să vedem de ce ești nesigur pe tine? Comparația cu alții este cel mai toxic lucru pe care îl poți face propriului ego. Suntem rezultatul gândurilor și acțiunilor noastre. Un om invidios, care e mereu preocupat de ce mai face capra vecinului, nu este un om fericit. Nici nu va fi, te asigur. Fericirea e o stare intrinsecă, dacă ești focusat pe motive externe care să te facă fericit, nu le vei găsi. Sau vor fi de scurtă durată.
Eu cred, cu tărie, că fiecare ne avem locul. Chiar dacă suntem competitivi, chiar dacă suntem ambițioși, nu înseamnă că trebuie să o facem rănind pe alții în proces. Oricum, eu sunt de părere că ar trebui să fim în competiție cu noi înșine. Nu vreau să sune a slogan treaba asta, dar în viața fiecăruia dintre noi, cea mai important persoană ar trebui să fim noi înșine. De ce să îți pierzi timpul și să-ți consumi energia comparându-te și concurând cu alții? Eu zic că ești o persoană suficient de interesantă, încât să nu mai ai ochi și urechi pentru alții. Tu ce spui?
#3 Să dai prea multă importanță la „ce cred alții despre mine?”
Mda! Cred că treaba asta are legătură și cu dorința de a nu-i deranja pe alții și de a le face pe plac tuturor. Asta presupune o lipsă a autenticității. Apoi, așa cum spuneam într-unul din articole, pe care îl poți citi aici, noi avem impresia că lumea observă tot ce facem.
De cele mai multe ori, cât timp nu lezezi egoul altora cu ceea ce faci, lumea nu e interesată în mod special de tine. Din punctul meu de vedere, trăind în mintea celorlalți este ca și cum le-ai ceda puterea asupra ta. Maturizarea înseamnă și să îți trăiești viața asumat. Să ieși din ”capul altora” și să începi să îl folosești pe al tău. Asta pe de o parte.
Pe de altă parte, asumpțiile tale, sunt foarte departe de realitatea celor din jurul tău. Am învățat că cel mai simplu mod de a scăpa de unele incertitudini este să abordez direct problema. Spre surprinderea mea, descopeream uneori cât de departe am mers eu cu scenariile într-o anumită situație, cum m-am frământat aiurea. Când, de fapt, realitatea celuilalt e la ani lumină față de ce credeam eu.
Și un al treilea lucru legat de treaba aceasta: ce gândește X sau Y e fix problema sa. Nu X sau Y îți trăiește viața. Nu la X sau Y trebuie să te uiți dimineața în oglindă. Cele mai importante persoane din viața ta nu te vor judeca. Ele se vor bucura pentru succesele tale și te vor sprijini și încuraja când lucrurile nu ies cum îți doreai. Restul e cancan.
#4 Perfecționismul, bat-o vina
Se spune că dușmanul lucrului bine făcut, este să vrei să-l faci perfect. Pentru un perfectionist, lucrul oricât de bine făcut, nu va fi niciodată perfect.
Pe mine când mă ia ”microbul” perfecționismului, îmi aduc aminte de o întâmplare. În machiaj uneori când vrei să-l faci extraordinar less is more. Dacă mai pui un pic aici, încă un pic acolo, ajungi să arăți ca un clovn. Ei bine, imaginea aceasta mă ajută să-mi opresc impulsul de a vrea să fac ”perfect” un lucru.
Iar, ca o treabă care funcționează la mine, poate te ajută și pe tine. După ce finalizez, îmi dau puțin timp să mă depărtez, nu doar fizic, ci și mental și emoțional, de treaba respectivă. Nu vreau să mă las dusă de val și să ajung să am un clovn. Revin ziua următoare, dacă tot simt că are nevoie de ceva în plus, modific. Dacă nu, înseamnă că e foarte bine așa. Cel mai important este ca eu să fiu mulțumită de rezultat. Probabil, se putea face altfel, mai complex, mai interesant, dar cu resursele avute la dispoziție, probabil am făcut tot ce s-a putut. Important este, repet, ca eu să fiu mulțumită.
#5 Frica de a cere/accepta ajutor
Suntem învățați de mici că a cere ajutor este semn de slăbiciune. Uneori, chiar și în magazine când ești întrebat dacă te poate ajuta cu ceva, spui ”nu, mulțumesc!”. Ceea ce e ridicol!
Eu duceam lupte cu o chestiune, pe la început, la locul de muncă, care mă reținea să recunosc că am nevoie de ajutor. Fiindcă eram tânără, fără experiență, unii colegi mă tratau cu o oarecare superioritate. Și ca să nu primesc privirile alea că sunt „micuță și prostuță”, evitam să cer ajutor. Alegeam să mă chinui, decât să apelez la cineva.
Apoi, cu cât începeam să devin din ce în ce mai sigură pe mine, am început să nu mă jenez, dacă aveam nevoie de ajutor. Am descoperit că lumea nu e deranjată, dacă este în limitele bunului simț, de acest lucru. Majoritatea sunt dispuși să o facă și ba mai mult, nu te judecă pentru asta.
La final, învățăm în viață, că trebuie să respectăm o serie de reguli. Că trebuie să ne comportăm într-un anume fel pentru a fi acceptați de societate. Dar, trebuie să găsim un echilibru între acele reguli și nevoile noastre. Dacă te autosabotezi, cel mai probabil, vei avea o viață neîmplinită. Tu ce ai vrea să le povestești nepoților tăi? Care este modelul pe care vrei să-l arăți copiilor tăi? Încearcă să-ți răspunzi la întrebări și încetează cu aceste obiceiuri toxice, de AZI 😊