Am început să aud în ultima perioadă din ce în ce mai des despre relațiile poliamoroase, motiv pentru care mi-am propus să aprofundezi puțin subiectul. Este de la sine înțeles de ce este plin de controverse… Mulți cred că fiecare ar trebui să fie cu o singură persoană, fiind „sufletul lor pereche”. Alții sunt de părere că ar trebui să aibă un singur partener romantic, cel puțin la un moment dat. Iar unii sunt de părere că un singur individ le poate satisface toate nevoile de relaționare. Prin urmare, preferă să aibă mai mulți parteneri.
Poliamoria, sau non-monogamia consensuală, înseamnă că partenerii pot fi implicați în mai multe relații intime, atât sexuale, cât și romantice, toți cei implicați cunoscând și consimțind acest lucru. Poliamorul se distinge de alte forme de relații deschise. Swinging-ul, implică cupluri care fac sex ocazional în afara relației, fără niciun atașament emoțional. Este adesea confundat cu poligamia (faptul de a fi căsătorit cu mai multe persoane în același timp), dar sunt foarte diferite. Poligamia presupune în mod specific căsătoria cu mai multe persoane de sex opus, cel mai frecvent, un bărbat care are mai multe soții. În timp ce poliamoria, deși implică adesea parteneri căsătoriți, descrie o gamă mai largă de relații, atât heterosexuale, cât și LBGT.
Sunt acest tip de relații mai satisfăcătoare?
Cercetările, majoritatea făcute în Statele Unite, arată că un număr tot mai mare de cupluri sunt implicate în acest tip de relații. Nivelul de satisfacție al acestora este similar cu al celor care sunt într-o relație monogamă. Dar există și provocări serioase. Relațiile poliamoroase necesită deschidere, consimțământ, încredere, abilități de comunicare, limite clare și respect reciproc. Pot apărea sentimente de gelozie, mai ales atunci când un nou partener se alătură relației, iar dezbaterile privind modul de creștere a copiilor pot, de asemenea, să perturbe legăturile.
Renunțarea la așteptările societății cu privire la natura noastră sexuală
Monogamia este încă considerată pe scară largă ca fiind idealul în societatea noastră. Însă non-monogamia consensuală a câștigat multă atenție în mass-media în ultimii ani. Cu atât de multe cazuri de infidelitate în relațiile monogame, multe cupluri au decis să accepte faptul că nu sunt monogame prin natura lor și să se deschidă.
Cercetătorii recunosc, în general, trei tipuri de non-monogamie consensuală. Primul tip este relația deschisă, în care fiecărui partener i se permite să aibă relații sexuale ocazionale cu alte persoane, atâta timp cât își păstrează angajamentul față de relația principală. Al doilea este swinging-ul, în care două sau mai multe cupluri fac schimb de parteneri pentru o seară, de obicei în mod regulat.
Al treilea tip este poliamorul, în care oamenii formează relații intime emoționale și sexuale cu mai mulți parteneri. Cercetările arată că aceste persoane au tendința de a experimenta mai multă satisfacție relațională și mai puțină gelozie decât practicanții altor forme de non-monogamie consensuală. Cu toate acestea, dinamica relațiilor este complexă și solicitantă. Astfel, nu este întotdeauna clar de ce unele cupluri aleg poliamorul în primul rând. Totuși, în studiul despre care îți vorbesc, s-au identificat patru teme comune în motivația acestor persoane de a avea relații poliamoroase.
# Prima temă a fost „Alinierea valorilor”
Mulți dintre participanți au remarcat faptul că s-au luptat să rămână monogami. Că acest stil de viață nu se potrivea cu sinele lor autentic. Adesea, aceștia aveau dispreț față de așteptările societății ca cuplurile să rămână monogame și nu vedeau niciun motiv pentru a le respecta. Unii dintre ei au încercat mai întâi o relație deschisă sau swinging cu partenerul lor. Au descoperit, însă, că poliamorul era cea mai bună structură de relație pentru a-și satisface nevoile de intimitate sexuală și emoțională.
Alții au recunoscut că știau că nu sunt monogami încă de la începutul vieții lor de adult. Cu toate acestea, mulți dintre aceștia au încercat să se conformeze așteptărilor societății. Dar când au constatat că nu pot rămâne fideli unei singure relații, au decis să fie autentici, devenind poliamoroși.
# Cea de-a doua temă a fost „Factorii de relaționare”
O serie de participanți au relatat că au avut sentimentul că lipsește ceva în relația lor monogamă. Astfel, și-au convins partenerul să încerce poliamorul ca o modalitate de a-și explora sexualitatea. În alte cazuri, partenerul participantului a fost cel care a făcut presiuni pentru a deschide relația. Iar aceștia au cedat de dragul relației. Experții în poliamor, însă, avertizează că deschiderea unei relații cu probleme, adesea nu este o modalitate eficientă de a o salva.
# Cea de-a treia temă a fost „Stimuli externi”
În unele cazuri, o persoană dintr-o relație monogamă a dezvoltat sentimente pentru o a treia, în timp ce era încă îndrăgostită de partenerul său principal. În loc să rupă relația, cuplul a decis în schimb să o extindă.
În alte cazuri, cuplurile au fost atrase de poliamorie după ce au aflat despre aceasta, fie din mass-media, fie de la prieteni poliamoroși. Acest lucru a stârnit o curiozitate în legătură cu stilul de viață pe care au decis să o exploreze.
# Cea de-a patra temă a fost „Sexualitatea”
Cuplurile pot dezvolta o legătură emoțională profundă chiar și atunci când nu sunt compatibile din punct de vedere sexual. Cuplurile poliamoroase înțeleg că este nerezonabil să se aștepte ca un singur partener să le satisfacă toate nevoile. Astfel, nu este neobișnuit, de exemplu, ca o relație primară să aibă un nivel ridicat de sprijin emoțional, dar un nivel scăzut de satisfacție sexuală, în timp ce fiecare membru își satisface nevoile sexuale cu un alt partener.
O participantă a relatat că a fost de acord cu o căsătorie deschisă atunci când și-a pierdut interesul pentru sex. Ea l-a lăsat pe soțul ei să își asume o relație secundară în care își putea satisface nevoile sexuale. Dar, odată ce s-a eliberat de jugul monogamiei, a început și ea să își exploreze propria sexualitate, pentru a descoperi că „libidoul i-a revenit în forță” cu un partener sexual diferit.
Concluzii
Acest studiu arată că cuplurile caută poliamorul din mai multe motive, dar ideea care le leagă pe toate acestea poate fi dorința de autenticitate, de a fi în congruență cu sinele lor. Societatea se așteaptă ca noi să fim monogami în relațiile noastre intime. Iar pentru mulți oameni, asta este exact ceea ce își doresc. Acesta este „adevărul” lor, natura lor.
Dar pentru alți oameni, monogamia este un jug care îi reține din a trăi o viață autentică. Ei, de asemenea, înțeleg că infidelitatea, în timp ce pretind că sunt monogami este la fel de neautentică. În schimb, ei aleg să-și trăiască viața în mod autentic, în conformitate cu propriile valori, iubind și prețuind oamenii cu care intră în relații.
Tu ce părere ai? Hai să dezbatem acest subiect sau să povestim despre ce altceva ți-ar plăcea să mai afli… Mă găsești pe rețelele de socializare sau la adresa de mail diana@iocucioc.ro.