În careva zi, eram cu o cunoștință și voiam să ies la plimbare. Ne întâlnisem într-o zonă centrală și după mai multe minute de discuții – șiiii când zic mai multe mă refer la mai bine de 30 minute, i-am propus să mergem să începem să ne mișcăm că eu am obosit stând în picioare în fața unei case pe stradă (știu cum sună asta… ha ha!).
Revoltă mare: păi tu nu vezi cum arăt?
Un pic nedumerită și neînțelegând de unde izbucnirea de primadonă, răspund: păi cum arăți? Bine…?
Eu nu pot ieși așa pe stradă, cu tricoul ăsta! – spuse ea. Să nu uităm un mic detaliu „nesemnificativ”: în tot acest timp stăteam pe stradă!
Cu ochii mari, și totalmente buimăcită, mă uitam înspre piesa vestimentară cu pricina: nu văzusem absolut nimic nelalocul ei, ceea ce am și menționat… adăugând la final: și cine te va vedea?
Cum cine mă va vedea? Toți… toată lumea! La o asemenea replică ce aș fi putut adăuga? Am rămas fără replică, nu pentru că nu puteam, ci pentru că nu voiam… așa că mi-am luat la revedere și am plecat în plimbarea mea, dar cu gândul la această întâmplare.
Când avem impresia că toți stau cu ochii pe noi, și de fapt…
Acum vin și vă întreb: voi oare de câte ori v-ați aflat în situația aceasta în care ați avut impresia că toate luminile reflectoarelor sunt îndreptate spre voi și toți din jur vă privesc, dar nu doar că vă privesc, ci vă și „studiază” și observă orice lucru care nu este la locul lui?
Eu, sincer, am căzut de câteva ori în această capcană… apoi am dat de un studiu făcut la Universitatea Cornwell în 1996 și m-am liniștit. Pfiuuu! Nu sunt atât de specială… fir-ar!
Revenind la cercetarea condusă de Thomas Gilovich, al cărui scop era de a vedea dacă gradul în care avem noi impresia că sunt percepute anumite lucruri la noi, sunt în concordanță cu ceea ce percep într-adevăr cei din jurul nostru.
În acest scop, a rugat un grup de studenți să intre îmbrăcați cu un tricou imprimat cu portretul uriaș a lui Barry Manilow, într-o încăpere în timp ce alții completează un chestionar. Pentru a-i scoate mai tare în evidență, dar și pentru a-i pune într-o situație stânjenitoare, studenții îmbrăcați în tricourile cu pricina, au fost chemați în fața celorlalți și, după câteva minute de discuții cu cercetătorii, au fost rugați să se așeze în fața tuturor, ca mai apoi, să fie poftiți afară pentru sesiunea de debriefing.
În sesiunea de debriefing, studenții care purtau tricoul cu Barry Manilow au fost întrebați în ce măsură cred că a fost observată îmbrăcămintea lor. Răspunsul acestora era în proporție de 50% afirmativă, adică jumătate dintre ei credeau că cei din sală au observat tricoul caraghios pe care îl purtau. În realitate însă, abia 25% dintre cei din sală au observat de fapt tricoul… ori acesta este un procent mic, având în vedere faptul că totuși era vorba de un portret uriaș a lui Barry Manilow, care era menit să atragă atenția!
Gilovich și-a dorit să repete experimentul, însă de data aceasta studenții au fost rugați să îmbrace un tricou cu un personaj mai cool. Și de această dată estimările celor care purtau tricourile erau tot de 50%, însă de această dată abia 10% dintre cei din sală au menționat ceva despre tricou. E trist nu? Vrei să fii cool, dar nimeni nu te bagă în seamă…
De ce vrem să credem mereu că toți sunt cu ochii pe noi?
Tot pe această temă, în 2001 Gilovich a mai făcut un experiment cu niște competitori de jocuri video, în care le-a cerut acestora să noteze măsura în care cred ei că ceilalți, coechipierii și oponenții, acordau atenție îndeosebi performanțelor lor în timpul jocului. Ce a descoperit a fost uluitor: oamenii acordă o foarte mare atenție performanțelor lor și aproape deloc celorlalți. Ba mai mult, ei aveau impresia că toți ceilalți jucători le urmăreau performanțele.
Ce înseamnă acest lucru? Oare de ce nu populezi mintea celorlalți la fel de mult ca mintea ta? Oare de ce nu ne putem abține să avem impresia că ne situăm în centrul universului? Nu suntem atât de deștepți în anumite situații pentru că suntem prea egocentrici. Dar, la fel sunt și toți ceilalți din jurul nostru. Așa că, data viitoare când îți iese un coș pe frunte, îți cumperi o pereche de pantofi noi sau îți faci update la status cu cât de plictisitoare îți este ziua, să te aștepți să fii observat… nu ești atât de special… keep calm, nici unul din noi nu suntem atât de speciali!
Tu în ce momente ai impresia cel mai des că ești prea observat?
Scrie-mi la diana@iocucioc.ro și împărtășește-ți experiența.
Pingback:Care sunt cele 5 obiceiuri care stau în calea succesului tău? - iocucioc.ro