Despre quiet quitting, un termen născut în TikTok, a început să facă valuri aproximativ în această perioadă. Am discutat data trecută despre el și de ce consider că nu reprezită nimic nou sub soare doar un re-branding a unui fenomen existent de mult timp. Iar acum, în 2023 o tendință la locul de muncă își face loc – quiet hiring. Experții prezic că quiet hiring va juca un rol crucial în climatul nostru la locul de muncă. De aceea, am dedicat acest articol pentru a te ajuta să înțelegi mai bine acest fenomen.
Quiet hiring a zguduit ușor terenul în rândul angajatorilor, recrutorilor și angajaților. Susținătorii angajării silențioase sau angajării discreționare, cum am mai găsit tradus, salută ingeniozitatea sa ca o soluție strategică pe termen scurt la deficitul de talente. Apoi, există cei care nu o privesc cu ochi buni. Ei se întreabă dacă nu cumva este aceasta vreo altă tactică de „exploatare a angajaților”.
Fără a intra în polemici legate de vreuna din opinii, care au stârnit oricum valuri pe rețelele sociale, te las să îți faci singur o părere despre această tendință.
Cum arată piața forței de muncă în 2023?
Să începem mai întâi cu o mică prezentare a peisajului forței de muncă din 2023. Având în vedere costurile de trai și inflația ridicată din întreaga lume, companiile încep să își reconsidere nevoile de recrutare. Și chiar dacă multe departamente au nevoie disperată de noi talente, organizațiile încetinesc sau îngheață angajările.
Iată de unde intervine angajarea discreționară. Această metodă adaugă noi competențe organizațiilor, fără a angaja efectiv noi angajați cu normă întreagă. Astfel, angajatorii sunt forțați să își reevalueze talentele și să prioritizeze nevoile imediate. Quiet hiring este atunci când angajaților actuali le sunt repartizate diferite sarcini sau responsabilități, poate chiar transferați în alte departamente pentru o perioadă limitată de timp. Sau atunci când sunt recrutați contractori pe termen scurt pentru a prelua sarcini specifice.
Trebuie spus că momentan, există o mulțime de zone gri în ceea ce privește angajarea silențioasă. Într-un scenariu ideal, aceasta ar fi o soluție pe termen scurt pentru a menține lucrurile pe linia de plutire și ar fi folosită pentru a stimula promovările interne.
Angajații, cărora li se recunosc diverse calități, prin quiet hiring dobândesc pregătire, competențe și abilități interne. În această perioadă de timp, ei nu ar trebui doar să înlocuiască pe cineva, ci și să fie recompensați pentru că își asumă un volum de muncă mai mare. Ar fi o situație de câștig reciproc pe termen scurt, în care organizațiile își remediază în mod etic deficitul de talente, în timp ce angajații au șansa de a face mai mult, dar la un cost corect.
Quiet hiring și recrutarea internă
Aș vrea să fac o mică confesiune. Am avut avut cândva o foarte scurtă colaborare cu o firmă, care avea câteva zeci de angajați. Pomenesc de ea, deoarece experiența mea de aici, a fost deseori confirmată, din păcate, de multe cunoștințe, că se practică. Este un semnal mare de alarmă, mai ales dacă în etapa de recrutare, sub pretextul că sunt o firmă „mică” angajatorul te „previne” că este un deziderat să faci și sarcini în afara celor agreate sau specificate în fișa postului.
Și întrebarea care apare este cum poți identifica când ți se întâmplă un quiet hiring? În mod normal, atunci când aproape că devine o așteptare a lucrului pe care ți s-a cerut să îl faci o dată sau de două ori. Sau favorul care ți s-a cerut să îl faci începe să devină o așteptare. Te trezești că ești evaluat pentru asta. Și astfel, o identifici practic în modul în care evoluează volumul de muncă și sau se adaugă lucruri fără a elimina lucruri. Așadar, extinderea postului este, era termenul old-school pentru acest fenomen.
Fiind economia actuală așa cum este, văzând mai multe valuri de concedieri, evident te gândești că o astfel de „îmbogățire” a jobului te poate ajuta pe viitor. Nu aș vrea să fiu ipocrită, deoarece adevărul este că toate acele sarcini suplimentare de la primul meu loc de muncă, m-au ajutat enorm pentru obținerea actualului meu job. Deși eram mega frustrată la vremea respectivă. Iar sarcinile care le primesc momentan în afara job-description-ului, nu fac altceva decât să mă scoată din rutină.
Îmbogățire a postului sau blocaj?
Dar, cel mai important lucru este să încerci să eviți să te blochezi în acest fenomen de quiet hiring sau în această extindere a posturilor. Acum, bineînțeles, poate sunt persoane care citesc acest articol, care spune: „Bun, bun… Poate că nu știu care este domeniul meu de activitate”. Și daaaa, unele organizații se pricep foarte bine să aibă în mod constant o descriere foarte clară a postului ocupat de tine. Dar, cele mai multe nu sunt. Cele mai multe sunt de genul, noi am făcut descrierea postului, când ai fost angajat acum cinci ani, iar acum postul tău este un amestec de ceea ce a devenit.
Dar, fenomenul de quiet hiring nu trebuie confundat cu recrutarea internă. Poate te gândești că dacă cineva este angajat pe un post, fără a se fi anunțat public poziția vacantă o fi vreun quiet hiring. Maxim este un hash hash hiring, ne-etic, din punctul meu de vedere. Nu este un secret că unul din motivele pentru care am părăsit fostul loc de muncă era direct legat de o astfel de practică.
Evident, în multe situații este de preferat să se facă recrutare internă. De cele mai multe ori există un plan de carieră dezvoltat pentru fiecare post sau cel puțin pentru cele de pe pozițiile-cheie. Ele sunt create și dezvoltate tocmai pentru a avea resursele ușor accesibile atunci când nevoia o cere. Acolo unde există o procedură transparentă, evaluările angajaților sunt corecte lucrurile sunt clare ca „bună ziua!”. Dacă totuși nu sunt, eu sugerez în anunț să se publice că s-a „identificat un candidat pentru această poziție”.
Ce faci în situația unui quiet hiring?
Nu are rost să discut despre acest fenomen, dacă nu aș sugera și câteva soluții pentru a remedia situația.
# Pros & cons: primul lucru pe care te sfătuiesc este să analizezi dacă sarcinile suplimentare sunt aliniate cu obiectivele tale de carieră. Uneori trebuie să ai viziunea de ansamblu, înainte de accepta munca suplimentară
# discută despre remunerație: știu, știu… nu e tocmai cea mai plăcută discuție. Dar este cea mai utilă. Vorbește cu superiorul tău despre modalitatea în care se va face remunerarea. De asemenea implicațiile pe care le are asupra timpului tău, eventualele interferențe cu alte activități din fișa postului sau asupra productivității tale. În cazul în care lucrurile nu se schimbă, îți sugerez să te adresezi departementului Resurse Umane, dar doar după ce ai avut discuția cu superiorul tău.
# aplică pentru un post intern care să corespundă cu capacitățile tale: dacă îți place compania la care lucrezi, dar consideri că jobul actual nu îți mai aduce satisfacții, de ce nu ai aplica la un alt post? După cum spuneam, de cele mai multe ori candidații interni au prioritate. Sunt preferați pentru că se adaptează mai ușor. Să nu uităm, au relații deja formate în cadrul echipei și să nu uităm vin cu niște competențe transferabile valoroase.
# demisionează: nu știu dacă ar trebui să fie sau ultima pe lista de soluții 😅. Adevărul este că ar trebui să fie ultima, dacă îți place locul actual de muncă. Dar, dacă ai epuizat toate căile, atunci da… de cele mai multe ori este varianta cea mai bună pentru sănătatea ta mentală.
Concluzii
Quiet hiring este într-un scenariu din lumea ideală o modalitate prin care angajații pot dobândi noi abilități și cunoștințe. Tot în acest scenariu ei sunt remunerați în mod echitabil pentru munca suplimentară pe care o fac. Iar angajatorul este super happy acoperindu-și deficitul de talente pentru o perioadă de timp. Și nu este doar un scenariu ideal, crede-mă. Acum că știi, poți preveni acest lucru, nu-i așa?
Cauți mai multe sfaturi axate pe carieră? Fă-ți o programare cu mine ca antrenor de carieră pe adresa diana@iocucioc.ro sau consultă resurse suplimentare aici: