Până să se instaleze al n-lea val de pandemie, am decis să mă bucur de anumite libertăți. Să ies și eu în lume și să-mi împart spațiul de lucru cu alți freelanceri, să simt vibe-ul și să scriu un articol cool despre cum și așa problematicii millennials și gen Z sunt pe cale să schimbe din dinamica pieței forței de muncă.
Lucrând în resurse umane țin să spun că muuuulți ani la rând la conferințele de specialitate a fost abordat subiectul generațiilor, s-au făcut cursuri de leadership care să-i învețe pe baby boomers să gestioneze echipele multigeneraționale. Unii furnizori de evaluări, au construit chiar baterii de teste, care să măsoare capacitatea de adaptabilitate a candidaților pe posturile de conducere în cazul echipelor cu diversitate generațională… deci da! Am fost generațiile care au făcut vâlvă de când am pus piciorul pe câmpul muncii.
Logica din capul meu…
Am în cap o explicație, oarecum logică pentru acest lucru. O menționez în treacăt, dând câteva argumente pentru care se fac atâtea analize și studii pe noi:
- În perioada de dinainte de `89 munca era obligatorie. Și oricum nu conta ce gândești despre ea: programul e de 8 ore, în schimburi sau nu, trebuia atins planul
- Resurse Umane există în multinaționale. În rest încă avem Personal sau mai cunoscută de unii care lucrează de 40 ani plus sub denumirea de „Cadre”
- Accesul la informații, libertatea de mișcare și de a alege, de a avea preferințe fac ca forța de muncă să fie mult mai mobilă, mai atentă la alegerile pe care le face. Angajatorii trebuie să devină interesanți, diferiți și mai atractivi pentru aceștia… Trebuie studiat comportamentul, pentru a putea oferi ceea ce e „valoros” pentru ei
Și, înainte de a intra în miez, spuneam de interesul masiv pe care l-a avut studiul generațiilor. Existau și cărți despre cât de nasoli suntem (autori precum Jean Twenge sau Bruce Tulgan sugerau că milenialii sunt cei mai indezirabili angajați). Timpul a demonstrat că nu este chiar așa. Dar cum istoria se repetă, au intrat sub lupă gen Z, care sunt descriși într-o manieră asemănătoare.
Înainte să vedem cum se împart convențional generațiile, doar ca să știm care este subiectul de azi:
|
Baby Boomers: |
născuți între 1946 și 1964 |
| Generation X: | născuți între 1965 și 1980 |
| Millennials: | născuți între 1981 și 1996 |
| Generation Z: | născuți între 1997 și 2009 |
|
Generation Alpha: |
născuți după 2010 |
Nevoile pieței, nevoile tinerilor
Când descriem nevoile pieței și angajatul ideal, parcă descriem un personaj renascentist modern: Un Leonardo da Vinci al timpurilor noastre, care trebuie să bifeze talente multiple, interese variate și cunoștințe din domenii diverse. Datorită modului în care am fost crescuți (cobai, dar și beneficiari ai tehnologiei) și educați (având și resurse www.), dar și dorinței părinților noștri de a ne oferi opțiuni (vorbesc aici de orele de balet, înot, limbi străine, cursuri de actorie, canto, pian, șah, etc. … ai prins ideea), cu lipsa de modestie și narcisismul specific milenialilor o să spun că nu suntem departe de idealul neo-renascentist al omului universal. Nu este o premisă rea pentru susținerea ideii de transformare a câmpului muncii, nu? Ei bine… un studiu realizat de Bankrate realizat pe populația din S.U.A. în perioada iunie-iulie 2021, publicat în 23 august (deci este recent) arată că aproximativ 55% din populația adultă dorește să își schimbe locul de muncă. Ceea ce este interesant este practic procentul distribuit pe categorii de vârstă:
- 77% sunt cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 ani (gen Z)
- 63% sunt cu vârsta cuprinsă între 25 și 40 ani (millennials)
- 33% sunt cei cu vârsta cuprinsă între 57 și 75 ani (baby boomers)
Bun, bun… îmi vei spune că sunt aproape de vârsta pensionării și de ce să își caute alt loc de muncă? Plus ai varianta pensiei anticipate, nu mai bine te pensionezi, decât să schimbi locul de muncă? Mda, este și varianta asta, dar sunt suficiente persoane care doresc să rămână active și poate părea incredibil, încă au suficient de oferit în domeniul lor de specialitate.
Înainte și după pandemie
Dar, revenind la oile mele… adică la mileniali și gen Z. Știm deja din experiența cu aceștia că sunt niște indivizi foarte mobili și nu ezită să facă schimbări frecvente, dacă este necesar. Fără a intra prea mult în detalii, cu toții suntem conștienți că pandemia a adus suficiente modificări. A forțat puțin angajatorii să gândească outside-the-box, dar în același timp i-a determinat și pe angajați să își reevalueze prioritățile. Și înainte de pandemie, pentru cele două generații au fost importante controlul și flexibilitatea, atât în viața personală, cât și viața privată. Cred că milenialii au șters cumva expresia work/life balance și au introdus ideea de integrare a celor două. Și eu am discuții acasă în care explic că pentru mine munca nu e un job de la 08,00 la 16,00. Este o activitate care mă definește într-o mare măsură. Îmi place ceea ce fac: pot fi creativă și știu că munca mea are un impact asupra celor din jur. Și am, exemple numeroase, în jurul meu care lucrează cu pasiune. Ceea ce mă face să cred că se confirmă un stereotip despre generația mea.
Și pentru că munca mă reprezintă, nu mi-e totuna pentru ce angajator lucrez. Este important să rezonez cu valorile sale. Asta pe lângă faptul că primesc o libertate, care o traduc prin control asupra anumitor aspecte legate de muncă și cu o flexibilitate, sa imi pot desfășura munca la capacitate maximă și cu responsabilitate. Cred că avem și o etică a muncii bună, tocmai pentru că suntem atât de picky când vine vorba de angajatori.
Tot același studiu arată că mobilitatea celor până în 40 de ani este facilitată de patru aspecte majore:
- Sunt mai tech-savvy
- Sunt din ce în ce mai multe posturi remote
- Veniturile lor nu sunt atât de mari
- Își doresc joburi mai bine plătite
Înainte de concluzii…
Doar un gând scurt, înainte a concluziona: milenialii au fost „loviți” din plin de recesiunea din 2007. Foarte mulți fie și-au pierdut locurile de muncă (erau proaspăt angajați sau aveau o vechime mică, drept urmare erau mai vulnerabili), fie li s-au redus veniturile în acea perioadă. Un studiu a arătat că veniturile milenialilor (13%) au scăzut aproape dublu față de cea a baby boomerilor (7%) în perioada 2007 – 2009. Drept urmare, nu au reușit să avanseze pe posturi mai bine plătite, având azi poate venituri mai scăzute ca rezultat al anilor de criză economică. Azi cu pandemia ne confruntăm cu probleme similare, așa că mulți își pun întrebarea „cui îi pasă de cariera mea?”, „ce șanse de promovare am în următoarea perioadă?”, aducând la suprafață o serie de frământări, care îi determină să acționeze.
Concluzia
Pentru că schimbarea înseamnă acțiune, știm deja că s-a dat startul unui val de renunțare la modul tradițional de muncă. Mulți fie și-au găsit joburi remote, fie s-au lansat în antreprenoriat/freelancing, profitând de noile condiții impuse de pandemie. Și uite așa se pun în mișcare rotițele și ne îndreptăm către noi paradigme și modele de lucru, care pune la grea încercare adaptabilitatea angajatorilor.
Adresa de mail diana@iocucioc.ro este disponibilă, aștept sugestiile tale pentru următoarele articole.