Nu am găsit cea mai bună traducere a termenului groupthink, dar ca să îți faci o idee la ce mă refer este mai simplu să dau un exemplu. Imaginează-ți că ești într-o ședință în care, împreună cu ceilalți, trebuie să găsiți o soluție pentru o problemă și după câteva ore de ședință, poate chiar mai multe întâlniri încă nu s-a luat nici o decizie. Sau și mai rău, se ajunge la o soluție, dar când se iese de la întâlnirea respectivă, încep șușotelile și părerile de ce nu e bună soluția. Prima ta întrebare este de ce nu s-a spus asta și la ședință? Well, explic un pic mai târziu de ce nu s-au exprimat atunci. A doua chestiune apare când se demonstrează că într-adevăr nu a fost soluția potrivită. Cum este posibil, doar știm că „unde-s mulți, puterea crește” și dacă însumăm know-how-ul de la toți participanții la grup, ar trebui să prevedem mai bine riscurile și să alegem variantele cele mai oportune, nu-i așa? Așa credeau și inginerii de la Cernobyl, până a explodat reactorul.
Regula nr.1 pentru succes: coeziunea
Vreau să îți spun că în timpul acestor tipuri de ședințe toți „monstruleții” din psihologie se adună la un loc și șansele de a avea soluția cea mai bună se minimizează. Imaginează-ți cum stau la o masă conformarea, raționalizarea, stereotipia, iluzia grandorii și nimeni nu își dorește să se pună cu ele. Regula numărul unu pentru supraviețuirea grupului este coeziunea, ori ea se se obține prin menținerea armoniei. Dacă mai ai și un model de leadership care valorizează spiritul de echipă, instinctiv nu vrei să contrazici pe nimeni, pentru acest lucru ar duce la haos, la ego-uri rănite, ceea ce contravine coeziunii și spiritului de echipă. Acum stai și te gândești eu nu sunt așa… eu îmi spun părerea tot timpul și probabil așa este, dar sunt anumiți facilitatori care te-au ajutat să ajungi la acest confort. Primul lucru este faptul că deja există o familiaritate cu echipa și o încredere reciprocă că nu vă veți judeca indiferent de ce se va spune – știi principiul de bază în cazul brainstormingului. Dar dacă e să fim sinceri, inclusiv în aceste situații stai cot la cot cu prejudecata și stereotipia (știu clar ce reație va avea colegul de la calitate dacă spun asta), raționalizarea (colegul de la producție îmi va da multe explicații de ce este imposibil de a pune în practică anumite lucruri, dar de fapt nu dorește să se pună în practică acel lucru pentru că este incomodat de el) și cu iluzia grandorii (eu știu mai bine despre acest lucru, că doar e domeniul meu de expertiză 😊).
Dintre toți monstruleții, favoritul meu este conformismul… crezi că este inofensiv, nu? Ei, nu e chiar atât de inofensiv, precum pare, dimpotrivă este ușor parșiv, dar parcă cu un șef care se tot învârte pe lângă tine și are deja o părere exprimată e cam greu să fii altfel, nu? Așa că în timpul ședinței începi să îi observi pe ceilalți și șă îți dai seama cum să te poziționezi strategic pentru a ajunge la un consens cât mai repede (reține, nimeni nu își dorește să fie haos, așa să descifrăm rapid ce avem de făcut pentru a ne proteja locul în grup). Problema e că tot a doua persoană din grup face același lucru și decide că nu ar fi bine să riște să își piardă suportul colegilor sau chiar locul de muncă, așa că tacit se alătură falsului consens la care s-a ajuns. Și uite, acesta este adevăratul motiv pentru care nu s-a spus nimic în timpul ședinței, dar s-au făcut grupulețe care să dezbată după de ce nu e bună soluția.
Bun, dar ce e de făcut?, că doar nu vrem să ajungem ca inginerii mai sus menționati. Psihologii au ajuns la concluzia că pentru a evita aceste erori ale gândirii de grup ar trebui să fim conștienți de trei lucruri:
#1 E nevoie de un fel de Gică-Confruntativ
Se pare că pentru buna funcționare a lucrurilor și de a ajunge la o soluție intr-adevăr bună, este nevoie ca cel puțin o persoană, căreia să nu îi pese de consecințe – exilul sau excomunicarea din echipă și bisericuța la care e afliliată, și să își expună părerea, să își permită să pună sub semnul întrebării soluția agreată și să îi convingă și pe ceilalți să își expună punctul de vedere. Atenție! A nu se confunda acest individ cu Gică-contra, cu cel care l-a luat pe nu în brațe, pe cel care te contrazice că nu te simpatizează, drept urmare orice ai scoate pe gură e cel mai prost lucru cu putiință. Acest om este cel care analizează și nu raționalizează argumentele pro și contra pentru soluția respectivă si poate fi desemnat de către grup cu acest rol.
#2 Nevoia de respect reciproc
Succesul groupthinking-ului se obține respectând câteva principii: oamenii din echipă chiar trebuie să se placă și să se respecte, izolarea grupului și un termen limită la care trebuie să se ajungă la o soluție.
#3 Componența grupului
Pentru a evita orice presiune, superiorul ar trebui să fie absent de la această ședință sau dacă nu este posibil, să nu își expună așteptările sau părerea cu privire la soluție, pentru că va „contamina” părerea celor din grup. De asemenea, este util ca din când în când echipa să fie împărțită în grupuri mai mici. Astfel disensiunile pot fi gestionate mai ușor și în grupul nou, dar și în grupul reîntregit. Pentru a avea o imagine și mai clară și obiectivă, dacă este posibil, se poate introduce și un membru din afara echipei de decizie, dar cu expertiză în domeniu, pentru schimbarea perspectivei.
Data viitoare când vei fi implicat într-o astfel de ședință, adu-ți aminte de cele trei lucruri care vă poate ajuta să ajungeți la soluții cu adevărat benefice, doar știm cât de important e să știm cu toții direcția în care vrem să ne îndreptăm. Nimeni nu își dorește să lucreze de dragul de a se afla în treabă, ci pentru că ne dorim rezultate cu care să ne mândrim. Ah… și înainte de a te dedica soluției, lasă un pic de timp să se așeze informația și cu capul limpede mai revizuiește încă o dată, ca să fie sigură treaba…
Vorba aia planifici de 1000 de ori, dar lucrezi o dată și bine.
Dacă îți plac acest gen de articole, spune-mi și voi mai reveni asupra unor subiecte de acest fel.
Aștept părerile tale, sugestiile și recomandările la diana@iocucioc.ro