Diana recomandă – undă verde? scandalul? sau aranjamente florale?

Mi-aș fi dorit să pot zice ce lucruri palpitante am făcut în cele două luni de silentio stampa, dar nu mă pot lăuda cu povestiri de genul. Trebuie să recunosc că le-am petrecut navigând între muncă și ”munca” de acasă. Dar, în puținul timp liber pe care mi-a mai rămas, am încercat totuși să mă răsfăț cu micile mele plăceri mundane. Așa că pe lista de azi voi include două cărți și o activitate care mă delectează: aranjamentele florale. Să începem atunci, nu?

• Undă verde (Greenlights) – Matthew McConaughey

Era undeva pe la sfârșitul anului 2019, poate doar primele luni ale lui 2020, când a început promovarea cărții. Pe instagram Matthew McConaughhey nu vorbea despre nimic altceva decât despre ea. Interviuri peste interviuri. Ba cu mama, ba cu chelnerița, cu care lucrase împreună la un moment dat și care îi sucise mințile. Pur și simplu, te introducea în viața lui. Și uite așa, personajele din carte, nu mai erau personaje, pe când ajungeai să o citești. Ele s-au transformat în oameni în carne și oase. Ți-a făcut cunoștință cu ei, iar acest lucru îi aducea mai aproape de tine. Și uite așa, ai devenit și tu parte din povestea lui. În alte interviuri, vorbea despre conceptul de ”undă verde”. Prezenta cum a transformat semnele de pe semaforul vieții din roșu și galben, în verde, în cele din urmă.

Era abia luna martie, cartea era programată să fie lansată în octombrie în SUA. Rareori mi se întâmplă să am așa un sentiment de expectanță mixat cu un soi de admirație. Admirația, ca să clarific, era pentru toată echipa care s-a ocupat de marketingul cărții. Totul gândit, nimic nu s-a lăsat la voia sorții si uite așa a ajuns ”Greenlights” numărul unu New York Times bestseller. Ca să citez o cunoștință de-a mea: ”Așa da!”.

Îmi place mult la unii autori atenția acordată detaliilor ce țin de carte. Pentru mine o carte nu e doar o carte. Este o experință. Dacă vreau „doar” să citesc îmi cumpăr un kindle și iau toate cuvintele rând pe rând până ajung la final. Când ai o carte, treci și prin alte experiențe senzoriale. Simți mirosul cărții noi. Atingi și percepi calitatea hârtiei pe care este tipărită. Ești atent la detaliile de design. Oi fi eu oldschool la treaba asta, dar sincer mi-ar pieri plăcerea cititului dacă aș sta mereu cu un e-book sub nas de acum înainte.

Se zice să nu judeci cartea după copertă

Nu e neaparat valabil la mine. Am deschis-o și, după ce am auzit atâtea despre ea, am zis că trebuie să mă apuc urgent de citit. Mi-a luat vreo 2-3 zile să o termin. În timp ce ajungeam la câte o poveste, îmi aduceam aminte de interviul cu mama, de cel cu chelnerița, de cel în care pomenea lucruri despre vreun film și așa mai departe. Nu este o lectură dificilă, dar este o lectură cu multe lecții. Este o lectură cu principii de viață cu care pot să rezonez puternic. Nu vreau să spoiler-esc, așa că te las pe tine să descoperi mai mult despre conținutul ei.

Ah, și înainte să închei capitolul acesta, nu mi-a plăcut niciodată Matthew McConaughey cel din comediile romantice. Nu am înțeles, cum un actor talentat, cu roluri complexe și dificile, alege să fie doar tipul cu un corp hot și cel care o dă în bară mai devreme sau mai târziu. Asta pentru că, evident, targetul acestor comedii romantice sunt femeile. Și care femeie nu visează ca un tip arătos să dea dovadă, printr-un gest grandios, că dintre toate doar pe ea o vrea?  Ei, bine, citind memoriile lui, am înțeles decizia de la vremea respectivă. Și ghici ce? După ce am terminat cartea, am pornit Netflix, am dat căutare pe ”How to lose a guy in 10 days”… altfel am privit ecranul de la TV, zău!

• Scandalul – Fredrik Backman

Știi cum e atunci când cineva ”te citește” și te trezești din senin cu o carte în mână și îți spune: uite, din ceea ce am discutat noi, cred că asta ți-ar plăcea? Eu am pățit-o recent, când mi s-a plasat o carte de peste 500 de pagini în mână, despre o echipă de hochei, intitulată ”Scandalul”. Inițial mi-am dat ochii peste cap, ce poate fi interesant la o poveste despre un grup de băieți adolescenți? Dar, am zis… fie… să vedem dacă m-a ”citit” bine. Și iată concluziile 😊

Fredrik Backman este un scriitor contemporan suedez, care a cunoscut succesul internațional cu romanul ”Un bărbat pe nume Ove”. Au urmat alte romane, toate scrise în același stil lejer, dar de o profunzime incredibilă și cu mult umor. Apoi în 2016 apare ”Scandalul”, care de fapt are și o continuare: ”Noi contra voastră”. Ultima care publicată în 2019 și prima de pe lista mea de lectură pentru perioada următoare este ”Oameni anxioși”.

Ca o paranteză, înainte să intru în detalii. Atât, Un bărbat pe nume Ove, cât și Scandalul au fost ecranizate. Nu știu ce să spun despre primul, dar, al doilea mie, personal, mi s-a părut că nu a adus cinste poveștii prezentate de autor. Concluzia: am rămas foarte dezamăgită și îmi tot trecea prin minte un gând obsesiv: uite ce ușor poți face o mizerie dintr-un material foarte bun.

Acum să îți spun ce mi-a plăcut la carte și de ce mi-a displăcut mini-serialul

Am citit undeva că nu despre ce scrii, ci cum scrii face diferența dintre o lectură bună și una mai puțin bună. Și cum înaintam cu paginile și începeam să intuiesc subiectul principal, mi-am adus aminte de gândul de mai sus. Și nu puteam să nu fiu captată de stilul în care se împletesc poveștile protagoniștilor. Îmi tot fugea un alt gând prin cap, maratonist de data asta: de-aș avea și eu harul ăsta să pot scrie așa!

Comunitatea imaginată de autor este descrisă jonglând între subiecte dificile și sensibile, precum: bullying, violență sexuală, discriminare, homofobie și misoginism. Modul în care scrie despre ele, este unul genial, presărat ici și colo cu umor. Uneori umorul este inocent, alteori sarcastic, dar de cele mai multe ori, vindecător. Spun asta, nu doar prin primsa personajelor, ci și a cititorului. Modalitatea de a-ți transmite emoțiile te face să trăiești alături de Mira, Maya sau Benji.

Și nu în mod întâmplător i-am enumerat pe cei trei, pentru că sunt personaje cu ale căror frământări am rezonat mult. Fiecare personaj din această poveste are mai multe straturi, decât ai impresia la prima vedere. Și pagină după pagină, ajungi să le cunoști intim. Ele sunt prezentate prin intermediul acțiunilor, al gândurilor, dar și prin contrast cu alte personaje. Într-un mod subtil, autorul lasă să le cadă câte o mască pe parcursul celor 526 de pagini și să vedem maturitatea, umanitatea și vulnerabilitatea lor.

Nu este vreun secret, aștept să citesc și continuarea, să văd cum vor evolua personajele cunoscute. Cum traumele din trecut, deciziile din prezent, le afectează viitorul prezentat in Noi contra voi. Dar, la fel de nerăbdătoare sunt să cunosc și protagoniști noi, să descopăr visele, ambițiile și luptele lor. Cert este, că în viitorul apropiat, mă vei mai auzi vorbind despre lucrările lui Fredrick Backman.

• Aranjamentele florale

Să începem așa cinstit: nu sunt vreo talentată în asta. Ba, ca să fiu și mai cinstită, nu sunt pricepută deloc. Stângace, de-a dreptul. Te liniștesc, nu mi-am ratat cariera… este un adevăr demonstrat, acum.

Dar, înainte să ai impresia că vreau doar să mă mădăresc, îți spun de ce am ales să pomenesc despre acest lucru. În unele dimineți, în timp ce îmi beau latte-ul (primul din cele 3 în zilele de lucru), îmi place să mă inspir de pe Pinterest. Ca să nu o lungesc mult, am un board intitulat DIY unde îmi pun toate acele pin-uri pe care vreau să le încerc. Așa că am o listă lungă: de la diverse tablouri în acuarelă, pe care vreau să le reproduc, la reutilizarea unor obiecte într-un mod creativ, la ornamente și aranjamente diverse.

Și uite așa am ajuns la tema de azi

Scopul pe care mi l-am propus în 2022, asta pentru că am citit ”Arta de a-ți crea amintiri”, este de a face ceva nou periodic. Pentru că, întrebarea care trebuie să ți-o adresezi, pentru a avea o viață memorabilă, este aceasta: ce, din ceea ce fac azi, îmi voi aminti peste 10 ani? Răspunsul a fost evident nu vreun film de pe Netflix sau HBO. Așa că, în cel mai voluntar mod posibil, m-am activat. Am mers la florăria care a fost dispusă să mă ajute. Am luat cu mine și obiectul pe care cu ochii minții îl vedeam plin de flori și luminițe. Cu un zâmbet stânjenit am cerut să mă învețe să fac un aranjament minimalist. Până într-un loc în care mi s-a răspuns pozitiv la solicitare. Și am trecut pe la câteva, sincer…

Rezultatul este unul frumos, dar nu datorită mie. Concluzia, este că, deși nu mă pricep, cel puțin am o poveste amuzantă de spus când voi fi întrebată de ornamentul floral de pe masă. Că, deh, nu în fiecare zi, îți trece cineva pragul cu solicitarea: oare am putea face împreună un aranjament în această colivie?

De final…

Tu ce ai mai făcut în luna ianuarie? Ce lucruri interesate ai încercat? Aștept părerile tale la adresa de mail diana@iocucioc.ro

Mai multe surse de inspirație pentru lecturile tale poți găsi în recomandările din lunile anterioare.

Dacă îți dorești să afli despre un subiect mai light și amuzant îți propun să asculți episodul din podcast despre operațiile estetice.