Citisem deunăzi un articol despre motivele pentru care uneori copii se prefac că nu ne aud. Asta deși volumul decibelilor este crescut – excluzând posibilitatea unor probleme de auz la aceștia. Nu ascund faptul că am avut un aha moment…
Nu am să vorbesc, nici azi, despre copii și despre ce ar trebui făcut în acest caz, asta o vei găsi în articolul original. În schimb, am să vorbesc despre acele persoane care uneori aplică această tehnică de a nu auzi.
Am să dau câteva exemple în care s-au utilizat împotriva mea această strategie. ”Inamicul” crede că nu știu ce face… acum uite cum urmează să fie demascat 😊.
Exemplul 1:
Am să pornesc cu un exemplu mai light: să ne imaginăm că rugăm pe cineva să ne aducă ceva care, în mod normal, nu ar presupune un efort suplimentar, ca de pildă o hârtie de la imprimantă, dacă tot are de luat alte hârtii de acolo. Când se întoarce, hârtia ta e singurică încă la imprimantă, așteptându-te… Iar la întrebarea ”nu ai adus și foaia aia pentru mine?”, răspunsul este ”ah! Scuze! Nu am auzit!”.
Evident, în 99 de cazuri dintr-o 100, este adevărat… Dar în acel un caz, cel excepție, motivul a fost cu totul altul. Discutăm puțin mai încolo de ce nu e atât de inocent.
Exemplul 2:
Aș putea include în categoria exemplului 1. Nu am să o fac, pentru că aici e implicată și obișnuința… buuun! și să o spun așa direct: hainele murdare aruncate pe lângă coșul de rufe, șosetele lăsate aiurea. Pot să dau și exemple mai atipice din folclor precum: pepenele verde tăiat pe prosopul de bucătărie sau vasul de toaletă lăsat neacoperit, deși pisica a aterizat cel puțin o dată în el, iar câinele a băut apă de acolo. Ești ca o bandă stricată, repeți același lucru, lași mesaje vocale și nu se întâmplă nimic. Nici o reacție, nici o schimbare.
Atunci te decizi să schimbi tu ceva, că doar îți spune că nu te-a auzit; așa că scrii bilețele, SMS-uri, faci poze cu instrucțiuni și poziția corectă a anumitor lucruri. În disperare te apuci să sculptezi pe dulapuri, pe pereți pui informații în limbajul semnelor, să nu fii acuzat(ă) că nu ai încercat pe canalul de comunicare potrivit. Și finalul e același NIMIC.
Exemplul 3:
Observi anumite lucruri care nu sunt conform celor discutate cu interlocutorul tău. La un moment dat realizezi că lucrurile merg într-o direcție în care va exista o confruntare. Te întrebi de ce ceea ce s-a agreat anterior, nu se întâmplă în prezent. Vezi cum interlocutorul tău își rulează protocolul de închidere a căilor de acces a sunetelor (a.k.a urechile). Privirea sa poate fi îndreptată spre tine sau nu (depinde de cât tupeu dispune), dar în ambele situații e destul de tâmpă. Și brusc realizezi că ai două variante:
- Îți dai drumul și urli cât te țin balamalele, realizând că faci asta în scop terapeutic, pentru că oricum nu te aude
sau
- Îl lași în plata Domnului și te duci să îți faci exercițiile de respirație, tot în scop terapeutic, evident
Nota bene: povestioarele de mai sus sunt ficțiune și orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Dar lăsând la o parte acest aspect, adevărul este că deseori folosim, voluntar sau involuntar această tehnică de a ne face că nu auzim.
Când se aplică strategia ”urechilor închise”?
Se folosesc în limbajul uzual mereu expresii precum: ”lasă să treacă pe lângă tine”, „fă-te că nu auzi”, ”lasă-l să vorbească” sau ”el zice, el aude” (probabil mai sunt și altele, doar nu mi le amintesc sau nu știu de ele). Acest lucru implică faptul că auzul pe lângă un instrument de cunoaștere și descoperire a mediului înconjurător, este și un scut împotriva lucrurilor pe care le considerăm a fi nocive pentru noi.
Țin să menționez că în fiecare din cele trei exemple, realizez cum anumite lucruri pot fi intruzive asupra celeilalte persoane. În primul, poate în urma analizei cost-beneficiu, a rezultat că este mai profitabil să nu se realizeze acea sarcină, oricât de minoră ar părea. În cea de-a doua, îi este atacat status-quo-ul personei, iar în cea de-a treia poate se dorește doar evitarea unui conflict și aceasta a fost metodă învățată, încă din copilărie pentru a scăpa dintr-o astfel de situație.
Însă nu pot să privesc lucrurile și din perspectiva când acel ”nu am auzit” este manifestarea puterii și a controlului asupra situației sau a persoanei. De ce spun asta? Deoarece este o tehnică bine cunoscută manipulatorilor și să îți dau doar trei exemple cum anume este utilizată:
- o folosește ca recompensă negativă. Prin acel tratment silențios (se face că nu te aude) este modul prin care ești pedepsit pentru că ai zis sau întrebat ceva ce nu ”trebuia”. E între ghilimele trebuia, pentru că, practic, e vorba de ceva ce este inconfortabil, îl pune într-o lumină proastă sau necesită un efort din partea acestuia. Iar manipulatorul nu e dispus să facă asta.
- folosește minciuna prin omisiune și/sau atenția/neatenția selectivă: a auzit doar partea care să îi fie favorabilă, evident.
- simularea inocenței, exolicându-ți că nu a fost intenționat nimic din ceea ce a făcut.
Toate aceste tehnici au ca scop obținerea unui lucru, de a câștiga cu orice preț sau pur și simplu nevoia de a se simți superior și de a-i controla pe cei din jur.
Bun, bun… dar ce e de făcut?
În momentul în care te confrunți des cu un astfel de comportament, trebuie să îți pui întrebarea dacă persoana care face aceste lucruri are anumite trăsături, poate chiar tulburări precum:
- o tulburare de personalitate din clusterul B (narcisistă, borderline, histrionică, antisocială)
- o tulburare de personalitate din clusterul C (evitantă sau dependentă)
- un comportament pasiv-agresiv
Identificarea corectă te poate ajuta în a învăța strategiile necesare de a te proteja de acest tip invazie a psihicului tău. Trebuie să subliniez că este un comportament toxic, care pe termen mediu și lung poate să aibă impact major asupra ta.
La final, se poate întâmpla oricui să nu rețină (să audă) anumite lucruri, în funcție de importanța acordată. Însă, în situațiile în care se face la modul intenționat, trebuie analizată care este motivația persoanei, ce are de câștigat în urma unui astfel de comportament și cum se pot evita pe viitor aceste incidente.
Reține: nu permite nimănui, niciun fel de comportament intruziv și manipulator, pentru că cea mai importantă persoană pentru tine ești tu și trebuie să fii pregătit și să te protejezi de astfel de persoane toxice.
Scrie-mi la diana@iocucioc.ro și spune-mi dacă ți-a plăcut acest articol și e ți-ar mai plăcea să citești la mine pe blog.