Procrastinarea și lenea

Lenea (nu) e întotdeauna de vină!

De multe ori când ezităm să facem anumite lucruri sau nu le ducem la bun sfârșit considerăm că se datorează lenii. Ne gândim că este pur și simplu o problemă de disciplină. Că nu reușim să ne mobilizăm și să ne susținem energia în vederea realizării unui anumit obiectiv.

Poate nu te-ai gândit niciodată de ce tot adaugi filme în categoria lista mea pe Netflix, dar nu te uiți la ele… Recunosc, eu fac așa. Dar asta înseamnă că sunt leneșă?

 

Alegeri, alegeri…

Ești pus în fața unei alegeri serioase. Opțiunile sunt un fruct și o prăjitură. Statistic, șansele să alegi prăjitura sunt mult mai mari. Oare nu ai pic de voință? Ce spui de situația în care îți propui să faci cură de slăbire. Dar, tocmai treci pe lângă patiserie și cele mai apetisante și colorate macaroons ți se arată… Te gândești că tocmai ai început lupta împotriva kilogramelor în plus. Nu este cu putiință, trebuie să fii tare. Deci, te pornești să mergi mai departe… când un gânduleț mic, mic, mic îți spune: neee, începem de mâine cura de slabire. Și uite așa, intri țanțoș în patiserie. Vinovată și de asta…

 

Procrastinarea apare în aproape orice aspect al vieții noaste, chiar dacă nu suntem conștienți că se întâmplă. Așteptăm ultimul moment să cumpărăm cadoul pentru ziua de naștere a prietenului nostru cel mai bun. Asta chiar dacă am fost invitați cu luni înainte la cheful cel mare de schimbare de prefix.

 

Bătălia împotriva procrastinării

Dar stai! Poți să lupți împotriva procrastinării și te înarmezi cu agende, post it-uri pe care îți notezi sarcinile, plannere, calendare, aplicații diverse care să te ajute să îți organizezi timpul mai bine. Ba mai mult, faci și un curs de time management și brusc devii un productivity junkie. Cu toate astea, nu devii mai eficient. Asta pentru că problema ta majoră, nu este modul ineficient în care îți organizezi timpul, ci că ai un mic sabotor, de care nici nu știi, în creierul tău.

Experimentul

Probabil ai auzit de experimentul cu bezea. Dacă nu, îți spun pe scurt despre el: prin anii `60 – `70, la Universitatea Stanford s-a realizat un experiment cu copii, care au putut alege între un covrig, o prăjitură și o bezea uriașă. Sarcina lor era, după ce își alegeau una din cele trei opțiuni de recompensă, să mănânce recompensa (moment în care trebuiau să apese pe un buton și experimentul se termina) sau să aștepte și să li se dubleze recompensa. Îți imaginezi agonia prin care au trecut copii. Evident unii au cedat rapid, alții după câteva minute chinuitoare, însă o parte au reușit să se abțină. Și uite așa, ceea ce a pornit ca un experiment ce urmărea întârzierea gratificării, decenii mai târziu a devenit un studiu despre metacogniție. Adică despre cum gândim că gândim.

 

De ce este important acest lucru? Deoarece procrastinarea are mai mult de-a face cu modul în care gândim că gândim. În bătălia dintre ar trebui și vreau, vreau rămâne indiferent de situație. Iar atunci când discutăm despre procrastinare, înseamnă că am ales vreau în detrimentul ar trebui.

 

”a trebui” vs ”a vrea”

Suntem foarte proști predictori ai stării noastre mentale viitoare. Din perspectivă evoluționistă are sens să alegem mereu lucrurile prezente, pentru că atunci când ai de-a face cu un viitor nesigur, ar trebui sună bine. Dar vreau este aici cu mine în prezent. Deși am evoluat, mintea noastră ancestrală își dorește ciocolata aia belgiană și să aibă parte de nenumărate placeri minore acum, nu mâine. Iată de ce procrastinarea nu este o problemă legată de lene. Sau de lipsa abilităților de organizare a timpului sau a voinței. Este o luptă cu mintea noastră primară, între eul prezent și cel viitor.

 

Alte studii…

Există studii făcute cu privire la procrastinare și la succesul viitor al participanților la aceste studii, însă am să mă opresc la cea pe care am descris-o mai devreme cu bezeaua. Cercetătorii au decis să urmărească copii pană când au ajuns de la școală, la liceu și mai apoi devenind adulți pentru a vedea cum și-au întemeiat familii, ce fel de job-uri au obținut, respectiv cum au ales să se crediteze (nu uitați studiu a fost făcut în SUA). Ceea ce au observat cercetătorii a fost că acei copii care s-au abținut de la a mânca bezeaua înainte de expirarea timpului, nu au fost nici mai deștepți, nici mai abili decât cei care au cedat, însă au reușit să ia alegeri mai bune, mai favorabile pentru ei pe toate planurile, deoarece au reușit să își păcălească creierul ancestral și să amâne gratificarea pentru ceva mai mulțumitor pentru ei.

 

De final

Până data viitoare, priviți atenți fimulețul cu fiica lui Kylie Jenner, Stormi, care rezistă tentației de a lua din bolul cu bomboane, spunandu-și că răbdarea este o virtute (pur și simplu adorabilă) și să ne lăsăm învățați de ea cum să alegem ar trebui pentru o viață cu posibil mai multe beneficii.

Ți-a plăcut acest articol?
Ai întrebări, sugestii sau nelămuriri privind oricare dintre temele abordate pe acest blog, scrie-mi la diana@iocucioc.ro

Până data viitoare te invit să urmărești ultimele episoade din podcastul iocucioc – despre nimic și alte povestiri.