Șase situații în care poți rămâne prieten/ă cu fosta/fostul

Avusesem de curând o discuție cu o cunoștință care, relativ recent, se despărțise de partenerul ei. Nu am intrat în detalii, căci nu era cazul. Din întreaga conversație, însă, am reținut o idee: s-a despărțit nu doar de un partener, ci și de un prieten.

Am început să cuget puțin. Oare care ar fi situațiile în care este ok  să rămâi friendly cu fostul(a)? În ce situații e de evitat? Este mereu o dovadă de maturitate să rămâi în relații amicale cu el/ea? Dacă da, cât de apropiată ar trebui să fie relația?

Am să încep de la sfârșit de data asta. Hmm…are sens ce scriu? Dacă nu, stai să descâlcesc ideea.

Dar, înainte, un disclaimer: nu fac referire la relații pasagere. Discut de relații în care partenerii au locuit împreună. Dacă nu, măcar au petrecut câțiva ani împreună, înainte de despărțire. 

Iar acum, să revin. La descâlcire, evident. Pentru acest lucru, la ultima întrebare, răspunsul meu este relativ platonică. Voi reveni la treaba asta, mai încolo, oricum. 

Dacă este o chestiune de maturitate? Eu zic că nu neapărat. În anumite situații este mult mai matur să pleci și să închizi ușile, poarta, ferestrele și să astupi toate căile de acces posibile. Dar, again! O altă idee la care voi reveni. 😊

Să nu lungesc prea mult, iată 3 situații în care e OK să rămâi prieten cu fostul/a.

#1 Dacă ați fost prieteni înainte de a intra în relația respectivă

Pot fi două persoane, de sex opus sau nu, după caz, „doar” prietene? Asta indiferent de interesele lor amoroase. Răspunsul este, în principiu, da.

Pentru o relație bună este un ingredient important, treaba cu prietenia. De cele mai multe ori acest lucru se dezvoltă după ce trece valul de hormoni și relația intră într-un stadiu de platou. Dar, uneori, pornește ca o relație de amiciție care se dezvoltă iubire. Oricum ar fi, este esențial, pentru ca relația să dureze, ca partenerii să aibă valori similare, interese apropiate sau măcar complementare și un stil de comunicare eficient. 

Când o relație evoluează dintr-o prietenie, ancora poate fi mai puternică. Sunt mulți care au păstrat, destul de mult timp, legătura cu unii din această categorie de foști. Asta fără să fie deloc ciudat sau să pară deplasată treaba. Nu însemna că nu a fost iubire, ci doar legătura de prietenie a fost mai puternică.

#2 Dacă circumstanțele o cer…fie

Mă și pufnește râsul! Trebuie să fac o confesiune. Aici am călcat pe bec. Uneori nu am reușit să mențin relațiile cordiale după o despărțire. Însă, în apărarea mea, aș spune totuși că, m-am străduit! Zău așa! 

Parcă am mai spus-o, dacă nu, atunci acum e momentul. Este o vorbă, conform căreia, nu vânăm în ograda proprie. Ce înseamnă asta? Pe cât posibil, este de evitat, să targetezi potențiali parteneri în mediul în care știi că vei sta mult și bine. Ca de exemplu, la locul de muncă. Pentru că aici, vrei, nu vrei, va trebui să menții o atmosferă, măcar profesională, dacă nu amicală.

#3 Dacă aveți copil/copii împreună

Cred că nu trebuie să detaliez de ce. Dacă totuși e, să menționez ceva: este primordial pentru ca foștii parteneri să aibă în minte interesul copilului/copiilor. Nu toți părinții au în considerare acest lucru, din păcate.

Dacă este să apreciez, cu adevărat, ceva ce a făcut familia Kardashian, a fost modul în care au gestionat situația de co-parenting. Procesul prin care a trecut Kourtney, arată cât de dificil și îndelungat poate să fie acest lucru. Dar scopul final este de a crea un mediu securizat și cât mai sănătos posibil, copiilor, nu?

Buuuun! Am că văzut care sunt situațiile, nu doar OK, ci poate este care chiar de dorit să rămânem prieteni, hai să vedem, alte trei, în care no way! Nhnn, nhnn!

#4. Dacă mai are intenții de împăcare

Atunci când pe „agenda de lucru” există dorința de a recuceri fostul/a partener/ă, cel mai indicat este de a rupe toate legăturile. Asta, evident, dacă nu e reciprocă dorința. Poate din obișnuință, poate pentru că tentația este prea mare, poate pentru că… de ce nu? Singurul lucru pe care îl face partenerul care intră în acest joc, este de a trimite semnale mixte. Este un loc nasol în care se poate afla cineva: să decodeze mereu mesajele. Ba e caldă, ba e rece. Un adevărat carusel de emoții pentru acesta. 

Guilty! Ce să faci? Așa e cu tinerețea, te forțează să înveți. Și înveți, dacă vrei. Realizez că, dacă nu există nici cea mai vagă dorință de împăcare, trebuie să închid orice șansă de a intra în contact cu mine. Uneori, mai reconsider decizia, după o bucată de vreme, când apreciez că s-au ”răcit” suficient lucrurile Dacă instinctul îmi spune că intențiile sunt aceleași, ne re-baricadăm. Nu e cazul de drame sau complicații în viață, părerea mea.

#5. Dacă a trecut prea puțin timp de la despărțire

Când lucrurile sunt încă calde, ca pâinea în cuptor, mintea nu e suficient de limpede. De fapt, dacă ruptura s-a produs cu mult înainte de a fi „oficializată”, probabil e suficient de limpede, dar cel puțin în cazul unuia dintre părți. 

Întrebam mai devreme dacă chestia asta cu amiciția chiar o fi un semn de maturitate sau nu. Uneori nu. De ce ai vrea să păstrezi în viața ta pe cineva care nu își mai are locul acolo? Există oameni care încearcă destul de mult până când oricum ajung la separare. Trebuie analizată baza relației. A fost dorința sau o chimie puternică și prietenie ioc?

De ce ar fi matur să păstrezi pe cineva în preajma ta pentru motive superficiale? Poate sunt eu mai ciudată că îmi place să las la ”maturat” despărțirea înainte de a decide dacă îmi doresc persoana respectivă ca prieten sau nu, cine știe?

#6. Dacă a fost o despărțire cu năbădăi

Există în limba engleză expresia „burning bridges” și imediat revin la ea. 

Cred că la despărțire oamenii își arată latura cea mai sinceră a lor. La unii e compasiunea. La alții e egoul. Poate e doar o durere acolo, care îi face să tacă. Poate, dimpotrivă, să fie răutăcioși. Cert este că, pe oricare parte a podului ești și indiferent în orice punct al spectrului, ideal ar fi, să accepți lucrurile ca atare. 

Înainte de acceptare, aș pune totuși respectul. Să respecți opinia, sentimentele celui din fața ta. Să comunici direct și respectuos ceea ce ai de comunicat. Dacă faci lucrurile așa, evident nu vei arde podul dintre voi. 

Daaaar, la despărțire, de cele mai multe ori, ajungem să reproșăm, să negăm partea noastră de vină, să ne „revoltăm” și să ne băgăm în polemici interminabile. Și da, este greu să accepți că cineva nu te mai vrea, dar dacă ai genul acesta de comportament, de ce să te mai vrea, nu-i așa? Știu, nu toate despărțirile sunt line și rapide. Cele mai multe sunt cu multe replici de du-te vino și cu siguranță nu sunt complimentele de la începutul relației. Concluzia este, și aici cred că e adevărata maturitate, să înveți închei o relație frumos. Acum cât de frumos se poate încheia o relație… evident.

La final, cred ca trebuie să existe o selecție a persoanelor apropiate din viața ta. Eu încerc să iau lucrurile și pozitive și negative din relațiile anterioare. Să le asimilez în viața mea într-un mod util, poate ca o sursă de inspirație, poate un semnal de alarmă, poate un deziderat în relațiile viitoare. Dar, nu am păstrat nici o persoană, care mi se părea că aducea prea multă dramă în viața mea. Acela nu este un prieten, ci o sursă de stres.   

 

Chiar aș vrea să-ți cunosc părerea vis-a-vis de acest subiect. Cu siguranță te-ai regăsit cel puțin într-o situație în care deși te-ai despărțit de fostul/fosta, fie tu, fie el/ea v-ați dorit să rămâneți prieteni. Poți să-mi scrii experiența, părerea și întrebările tale la diana@iocucioc.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.