A fost o dată ca niciodată, dacă nu ar fi, nu s-ar povesti… Însă, această întâmplare nu este rodul imaginației mele, ci povestea unei povești care începe așa:
Asupra lui J.M. și a familiei Barrie s-a abătut un necaz mare: David, fratele mai mare, în vârsta de 13 ani, moare în urma unui accident de patinaj. Este de prisos să menționez că David era copilul de aur al familiei… nu? Astfel că, mama, după acest accident, se izolează în camera ei și refuză să aibă grijă de J.M, de numai 6 ani la acea vreme, și ceilalți 7 frați ai săi.
Într-o seară, mama tulburată îl confundă pe J.M. cu David. Pentru că acest lucru a binedispus-o, J.M. și-a făcut obișnuință din a se îmbrăca cu hainele fratelui său, pretinzând că este David. Dar, tragedia aceasta a lăsat urme… și nu doar în sănătatea mintală a părinților, ci și a copiilor… o traumă peste care J.M. nu a reușit să treacă în întreaga sa viață.
Datorită stresului major la care a fost supus, ca urmare a pierderii lui David, J.M. a încetat să mai crească; chiar și la vârsta adultă înălțimea sa era de 160 cm, păstrându-și astfel fizicul de copil toată viața. Tot ca urmare a evenimentelor ce au urmat pierderii lui David, de tânăr a ajuns să se fixeze pe ideea băieților care nu vor deveni bărbați niciodată și a inocenței veșnice.
Astfel, dintr-o obsesie destul de ciudată, J.M. în 1904 scrie pentru prima dată despre Peter Pan, băiatul care nu va fi adult niciodată. Sună ciudat să auzi că povestea frumoasă creată de Walt Disney are un substrat atât de morbid, însă ideea de bază a poveștii, și anume cea a maturizării întârziate, era și este o temă de actualitate în continuare.
Cum recunoaștem și cum se manifestă imaturitatea la adulți?
Până nu demult se discuta despre sindromul Peter Pan, făcându-se referire în mod special la bărbați. Ce presupunea acest lucru? Cumva acest sindrom este mai prevalent în cazul populației de sex masculin. Dacă ai auzit pe cineva că nu are chef să fie adult azi, poate – poate ai dat de un Peter Pan. Pentru a-mi dezvolta ideea cum că acest sindrom, care nu este de fapt un termen clinic, afectează o generație întreagă, am să fac un exercițiu de inducție (sau deducție?)… Hai să vedem cu arată Peter Pan în mai multe situații sau medii: la serviciu, în relație, dar și ca atitudine și stări. Să începem, așadar…
Comportamentul în carieră
Peter Pan la serviciu sau adultul imatur în colectivul de muncă poate să aibă un istoric cu mai multe joburi pierdute datorită dezinteresului, întârzierilor repetate sau chiar și datorită „chiulitului”. El nu depune niciun efort pentru a-și găsi un loc de muncă, iar atunci când are unul, își părăsește jobul imediat ce se simte stresat, plictisit sau i se cere „prea mult”. Nu este deloc interesat să fie promovat și sare de la un domeniu de lucru la altul, fără să își acorde timp pentru a-și dezvolta competențele într-o arie anume.
În anumite cazuri, acești Peter Pan pot avea așteptări nerealiste sau obiective care nu au legătură cu realitatea, precum să devină un atlet de performanță sau să semneze contract de milioane de euro cu o casă discuri… asta ca să nu dau alte exemple. Evident, ele sunt realizabile pentru unii, dar dacă nu se depune un efort susținut, acestea nu sunt obiective realizabile.
Cum iubește și se lasă iubit?
În relațiile amoroase, Peter al nostru își lasă partenerul să ia deciziile importante în locul lui, își neglijează sarcinile de prin gospodărie sau cele legate de creșterea copiilor, preferă să trăiască pentru plăcerile de moment și nu este dispus sau interesat să-și facă planuri pe termen lung. El prezintă semnale pentru indisponibilitate emoțională, evită să pună tag pe relație și refuză sau se eschivează să gestioneze probleme din cuplu într-un mod productiv.
În aceste tipuri de relații este cea mai vizibilă confuzia acestor persoane: există o neconcordanță între nivelul de ambiție, al așteptărilor, al obiectivelor și gradul de implicare al acestora.
Cum se manifestă și ce stare are adultul imatur?
Atitudinea, starea și comportamentul general al adulților care nu vor să crească cu adevărat niciodată, de regulă implică o serie de caracteristici: nu este genul de persoană pe care să te poți baza, are izbucnirii emoționale necontrolate în situații stresante, manifestă o tendință de a se scuza sau de a-i blama pe alții pentru lucrurile care nu merg bine în viața lui, prezintă interes scăzut sau chiar absent în dezvoltarea personală, prezintă posibilitatea unui pattern de abuz de substanțe, ca metodă de a scăpa de dificultăți și are o dorință de a păstra opțiuni deschise, în detrimentul unor alegeri concrete.
Evident aceste semnale se pot datora și altor probleme, însă luate împreună pot creiona o personalitate de tip Peter Pan.
Însumând puțin informațiile, am căutat pe internet să ma luminez dacă dacă într-adevăr suntem sau nu o generație Peter Pan. Se discută despre faptul că atât generația Y, cât și milenialii am fi o astfel de generație. Acum, vreau – nu vreau să recunosc, am și eu în jurul meu câteva persoane din categoria de vârstă 25 – 35 ani, care încă stau la B&B-ul Mămica și Tăticu și care la 30 de ani se comportă precum am descris mai sus.
Poate că este puțin exagerat să generalizez acest lucru, mai ales că nu am date care să-mi susțină ipoteza, dar cert e că este un trend în creștere, cel puțin din experiența mea. Tu ce părere ai?
Scrie-mi la diana@iocucioc.ro și spune-mi dacă ți-a plăcut acest articol și e ți-ar mai plăcea să citești la mine pe blog.