Făceam puțin research pentru articolul de azi și am rămas uimită de multitudinea de articole cu sfaturi legate de seducție. Deseori, mai ales în perioada de după o despărțire relativ proaspătă, am observat că oamenii intră într-o frenezie ciudată. O anume căutare, de parcă ușor disperată, de a găsi pe cineva, „oricine”. Singurul criteriu de selecție: rapid să fie.
Aruncând o privire peste articolele de care discutam mai devreme, concluzia la care am ajuns este că mulți uită, din păcate, să caute relații autentice. De ce ai avea nevoie de 10 sfaturi despre cum să seduci un bărbat sau o femeie (după caz), dacă scopul tău este să creezi legături reale??? Dacă vrei să te joci de-a Mata Hari sau Don Juan, e logic, să vezi ce minuni mai scot autorii articolelor.
Dar, ar fi nedrept din partea mea să generalizez. Așa că, iată un sfat care primește vot de la mine, și altul pe care îl consider bazaconie. Menționez că ambele sunt culese pe Pinterest, Google și grupurile de pe Facebook.
Ce ne face ascultători activi?
Într-un articol de pe shinesheets, intitulat How to make someone love you: 20 subtle tricks that work, are în topul comportamentelor atractive calitatea de a fi un bun ascultător. Trăim într-o lume egocentrică, unde oamenilor le place să vorbească mai mult decât să asculte. Adevărul este că, simpla atenție acordată partenerului de discuție, te poate califica pentru titlul de ascultător bun.
Asta nu înseamnă că poți să te prefaci că asculți, dar în capul tău să fie alte mii de lucruri, în timp ce potențialul partener „turuie ca o moară stricată”. Așadar, a fi un ascultător activ, presupune ceva mai mult decât să dai din cap în semn de aprobare și să mai mormăi ceva să nu pară că este un monolog. Acest lucru înseamnă să fii atent la cel din fața ta, fără a emite vreo judecată cu privire la ce spune interlocutorul.
Marte și Venus…
Se spune că bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe Venus. În ceea ce privește comunicarea, mai ales aspectul acesta al ascultării active, cred că exemplifică destul de bine acea metaforă. Dar, indiferent de cantitatea de cuvinte folosite, cred că majoritatea avem tendința de a ne hazarda să trecem direct la la concluzii, fără să ascultăm de fapt ce ni se spune.
… time to share
Înainte să sar la cum ar trebui să ne educăm să ascultăm activ, o să povestesc o întâmplare tragi-comică. Știam că, în general reprezentanților sexului tare, nu le prea plac femeile care au un debit verbal considerabil. Ieșisem la o întâlnire. Încă din primele 15 minute am realizat că am făcut o greșeală imensă. Cu mintea de azi m-aș fi ridicat de la masă. Aș fi plecat politicos de acolo, deoarece acum știu că nu mai vreau să aloc timp și energie acolo unde nu văd sensul. Dar, la 20 și un pic de ani gândeam altfel. Atunci, acolo, am ales să vorbesc neîncetat, în ideea că îl voi speria. Efectiv nu l-am lăsat să scoată mai mult de 10 cuvinte toată seara. Speram că își va dori să scape, mai tare ca mine, și că vom scurta întâlnirea.
Nah, una peste alta, nu numai că nu a plecat, dar mai era și mega încântat de cât de „deschisă” am fost. A rezistat cu stoicism „torturii” la care l-am supus, sau cel puțin așa aveam eu impresia. La final, când a insistat, culmea, simțeam obligația morală de a mai ieși cu el și la o a doua întâlnire. Și ce să vezi? Șoc și groază! Ca să își arate intențiile serioase, de data asta s-a prezentat cu un inel. Morala poveștii: nu m-a ascultat activ niciodată 😔.
Bun, mai sunt și altele, dar nu le discut în articolul de azi.
Dar ce presupune de fapt ascultarea activă?
Ea este o parte importantă în procesul de comunicare. Se referă la modul în care îți asculți interlocutorul și îi „răspunzi”. Te asiguri că mesajul a fost înțeles corect, în și cu sensul dorit de partenerul de conversație.
Pentru că în sintagmă apare și „activ”, înseamnă că implică și anumite acțiuni sau comportamente din partea celui care ascultă, nu-i așa? Poți să stai la o masă fără să scoți un cuvânt, să auzi că cel din fața ta vorbește, dar în capul tău să fie cu totul altceva. În exemplul de mai sus, în capul lui „băteau deja clopotele”. În capul meu tocmai ce realizasem că îmi bătusem gura degeaba.
… mai exact…
Faptul că dai din cap sau îngâni, poate fi un început. Dar, ca să duci mai departe ascultarea activă, este important să te asiguri că ai înțeles corect mesajul celuilalt, nu-i așa? Trebuie să ai în vedere trei lucruri:
- oglindirea – prin parafrazarea sau reformularea celor auzite să reiei ideea principală astfel încât sentimentele celui din fața ta să fie puse în lumină
- validarea – să poți privi problema și din punctul de vedere al celuilalt, dar fără să abandonezi propriul punct de vedere
- empatia – să te poți pune în pielea partenerului, să poți înțelege trăirile celuilalt
Ei bine, cu ajutorul întrebărilor deschise sau oglindire ajungi să răspunzi la nevoile interlocutorului. Poate nevoia interlocutorului este de a ventila anumite lucruri. Poate își dorește o soluție la problema expusă. Uneori vrea doar sprijin emoțional. Nu poți să știi înspre care taler înclină balanța, însă, toate le poți afla ascultând activ. Și asta nu e neapărat o știință. Cred că o doză de empatie ajută să faci treaba aceasta în mod natural. Dar, evident, te poți educa în acest sens. Mintea noastră este capabilă să învețe absolut orice, așa că, nu te crampona în detalii.
Uită de „super-sfaturile” care nu spun nimic
La categoria sfaturilor care mi se par de prisos de menționat sunt cele din sfera: „fii tu însuți/însăți”, „strălucește”, „demonstrează-ți abilitățile” sau „păstrează misterul” etc.
Mi se pare absolut ridicol să îndemni lumea să se prezinte așa cum e. Pe de altă parte, înțeleg de ce se subliniază acest lucru. Cu atât de multe filtre sau aplicații care îți distorsionează realitatea, unii poate caută Apps-uri care să le „modeleze” sau chiar să le și creeze personalitatea.
Nu vreau să fiu critică, chiar nu vreau, pentru că și eu am trecut prin procesul de maturizare. De asemenea, prin prisma jobului am de-a face cu tineri care își caută încă drumul. Care încă se descoperă. Care încă nu știu ce fel de oameni vor să fie. Trust me, nu e deloc ușor. Dar, indiferent, de stadiul în care ești, nu cred că îți poți păstra masca o perioadă îndelungată. Și asta, doar, ca să placi cuiva. Dar, mai vine întrebarea, de ce ai vrea să placi unei persoane, care nici măcar nu cunoaște ce se ascunde în spatele măștii pe care i-o prezinți?
Dar revenind la sfaturile de mai sus. Mi se pare că ceea ce presupun ele, este să devii un individ care se dă în spectacol, ca să atragă atenția. Dacă trebuie să atragi atenția asupra ta este un lucru trist. Celui/celei care este atras/ă de tine nu e cazul să-i faci show. Va dori să te descopere, să-ți cunoască toate poveștile, toate lucrurile pe care ești dispus/ă să i le împărtășești. Nu trebuie să păstrezi mistere și alte aparențe, pentru că, deși seducția este acolo în ecuația iubirii, iubirea nu se hrănește cu mister și secrete. Ea vrea sinceritate, autenticitate și loialitate, de cele mai multe ori.
Care e concluzia?
Așa că, dacă trebuie să faci ceva ce nu îți este confortabil, ceva ce presupune un efort extraordinar, care cere un compromis prea mare din partea ta, keep calm, the dude is not for you! De ce să te dai de trei ori peste cap ca să atragi atenția cuiva, care poate nu merită să faci acest lucru? Am avut o colegă blondă și foarte înțeleaptă – asta ca să spulber miturile despre blonde. Și Ana îmi spunea, iar acum ți-o spun și eu tie, așa: nu stă masa-ntr-un picior și nici lumea-ntr-un fecior! (Ha, ha, ha… multe cratime într-o frază atât de scurtă și-nțeleaptă)
Analizează raportul cost-beneficiu și apoi acționează ca atare. Dar cel mai important, din punctul meu de vedere, lasă măștile de-o parte… poate doar puțin make-up 😉
Ți-a plăcut articolul de azi? Aștept să-ți aflu părerea, așa că scrie-mi la diana@iocucioc.ro