Traumele din copilărie pot afecta relațiile noastre de la vârsta adultă în multe moduri. Cu toate acestea, nu este ceva ce trebuie să purtăm cu noi toată viața, cu sprijin, vindecarea este posibilă.
Dacă ai suferit o traumă în primii ani de viață, s-ar putea să privești și să experimentezi relațiile în viața adultă într-un anumit mod. Poate că nu te simți în siguranță tot timpul sau poate că eviți sau eziți în cazul unor confruntări. Traumele din copilărie nu sunt atât de neobișnuite pe cât ai crede.
Ce sunt traumele din copilărie?
Trauma din copilărie este un termen generic. Se referă la orice experiență semnificativ de stresantă la care ai fost expus în copilărie. Exemplele includ:
- violența fizică
- abuz sexual
- dezastre naturale
- pierderea unei persoane dragi
- abandonul
- plasament
- orice alt eveniment în care te-ai simțit speriat, neajutorat, îngrozit sau copleșit.
Deoarece fiecare dintre noi experimentează viața în moduri diferite, ceea ce poate fi traumatizant pentru tine poate să nu fie pentru altcineva. Ceea ce contează cu adevărat este modul în care ai perceput situația și cum te simți.
Dacă copiii au parte de suficientă îngrijire și sprijin, este mult mai puțin probabil să experimenteze simptome legate de trauma. Pe de altă parte, dacă părinții sau îngrijitorii nu oferă suficient sprijin sau dacă au fost sursa traumei, copilul este mai probabil să experimenteze efecte negative din acea experiență.
Traumele din copilărie pot avea un impact asupra relațiilor, deoarece învățăm despre legăturile emoționale încă de la începutul vieții. Astfel, atunci când persoanele de care depindem pentru supraviețuire ne rănesc sau nu sunt prezente, poate avea un impact asupra modului în care vedem conexiunea umană.
Impactul traumei din copilărie asupra relațiilor la vârsta adultă
Există o multitudine de moduri în care traumele din copilărie ar putea avea un impact asupra modului în care experimentezi relațiile adulte. Acest lucru nu este valabil pentru toată lumea, dar poate fi cazul pentru unii.
Stilul de atașament
Experiențele timpurii modelează ceea ce crezi despre lume. Este un loc sigur? Este un loc înfricoșător? Sau poate este undeva la mijloc? Aici intră în joc teoria atașamentului, adică, modul în care te raportezi la ceilalți pentru a stabili sau evita intimitatea. Conform acestei teorii, legăturile noastre de adulți tind să le reflecte pe cele pe care le-am stabilit pentru prima dată cu îngrijitorii primari.
Pe baza acestui fapt, există patru stiluri principale de atașament:
Securizant (sigur)
Cineva cu acest stil de atașament este deschis la stabilirea unor relații de încredere și apropiate cu alte persoane. Nu ezită să iubească și să fie iubit. Nu evită intimitatea și tinde să nu depindă în totalitate de altcineva.
Anxios sau anxios-preocupat
Cei care stabilesc acest stil de atașament pot experimenta o teamă semnificativă de a fi abandonați și o nevoie de a fi validați în mod constant. În plus, ei pot simți că partenerul lor rareori se preocupă suficient de mult de ei.
Disprețuitor-evitant
Cineva cu acest stil de atașament poate experimenta teamă de intimitate emoțională. Acest lucru l-ar putea determina să evite să se apropie prea mult de ceilalți sau să nu aibă încredere în persoanele semnificative. Ca urmare, este adesea indisponibil din punct de vedere emoțional.
Temător-evitant
Persoanele cu acest stil de atașament pot tânji după atenția și dragostea celorlalți semnificativi, dar în același timp evită intimitatea emoțională din partea lor. Ei pot avea nevoie să se simtă iubiți și asistați, dar, de obicei, evită să dezvolte relații romantice apropiate.
Ultimele trei stiluri de atașament sunt considerate „atașamente nesigure”. Acestea pot reprezenta provocări unice în relațiile adulților. Dacă simțiți că te-ai identificat cu oricare dintre aceste ultime trei stiluri, este important să ai răbdare cu tine în timp ce ești în procesul de vindecare. Stilurile de atașament nu sunt ceva ce alegi să faci în fiecare zi. Ele provin din experiențe timpurii care nu au fost sub controlul tău. Acestea nu sunt alegeri conștiente. Partea bună, se poate lucra asupra lor și pot fi depășite.
Provocările legate de încredere
Nu este neobișnuit să te lupți cu încrederea în ceilalți dacă ai avut anumite experiențe timpurii în viață. S-ar putea să îți fie greu să ai încredere că partenerul va fi acolo atunci când ai nevoie de el sau să ai încredere în el atunci când spune că îți va respecta nevoile și limitele. De asemenea, s-ar putea să ai îndoieli că ești iubit, chiar dacă partenerul are un comportament foarte clar în acest sens.
Stiluri de comunicare
Traumele din copilărie pot afecta, de asemenea, modul în care comunici cu ceilalți ca adult. De exemplu, dacă ai crescut într-un cămin în care se certau frecvent, este posibil să reconstruiești aceste schimburi de replici cu partenerul tău. De asemenea, este posibil să ți se pară o provocare să îți exprimi verbal emoțiile sau despre ceea ce este important pentru tine.
Unele stiluri de comunicare care pot fi legate de modul în care alții au comunicat cu tine de-a lungul vieții tale. De exemplu:
Pasivitate: indirect, negare de sine sau scuze
Pasiv-agresiv: necinstit din punct de vedere emoțional și care se autodepășește în detrimentul celorlalți
Agresiv: nepotrivit pentru anumite situații, învinovățind, controlând, direct și atacând
Stilurile de comunicare sunt ceva ce se învață și se dezvoltă în timp. De asemenea, poți deprinde și învăța diverse moduri de comunicare
Reconstituirea unei traume
În unele cazuri, este posibil să intri în unele relații care imită sau întăresc ceea ce ai învățat în copilărie. Acest lucru se numește reconstituire a traumei. Este posibil să te trezești repetând cicluri din primii ani de viață și să te plasezi în situații în care poți fi rănit din nou emoțional sau fizic.
Aceasta nu este o alegere personală. Poate fi un mecanism de apărare care te determină să cauți ceva ce ți se pare familiar. Poate fi, de asemenea, o încercare inconștientă de a te vindeca prin confruntarea cu aceleași provocări.
Inteligența emoțională
Inteligența emoțională se referă la capacitatea de a percepe și de a gestiona propriile emoții și pe cele ale altor persoane în diferite situații. Cu alte cuvinte, se referă la conștientizarea și reglarea emoțională. Persoanele care au suferit traume în copilărie pot avea dificultăți în dezvoltarea acestor aspecte.
Câteva exemple despre modul în care inteligența emoțională se poate manifesta în relații includ:
- colaborarea și cooperarea
- empatie
- conștientizarea emoțională de sine
- capacitatea de a exprima ceea ce simțiți
- capacitatea de a face o pauză înainte de a reacționa
- responsabilitate
- capacitatea de a face legătura între gândurile și emoțiile tale și comportamentele tale
- capacitatea de a lega comportamentele tale de reacțiile emoționale ale altor persoane
O persoană care a suferit o traumă în copilărie poate avea dificultăți în dezvoltarea uneia sau mai multora dintre aceste abilități de inteligență emoțională. Dar aceasta este un set de abilități care poate fi învățat și dezvoltat la orice vârstă.
Condiții de sănătate mintală
Cercetările arată că poate exista o legătură între traumele din copilărie și dezvoltarea anumitor afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia. Toate acestea îți pot afecta relațiile interpersonale, la un anumit nivel. Numai un profesionist calificat în domeniul sănătății mintale poate diagnostica aceste afecțiuni sau modul în care unele dintre aceste simptome îți afectează relațiile.
Lucrul la rezolvarea traumei
Vindecarea de traumele din copilărie este posibilă. Există multe modalități prin care poți începe drumul spre a te simți mai bine și a stabili relații mai satisfăcătoare.
Terapie
Psihoterapia poate fi o modalitate excelentă de a-ți procesa trecutul și de a examina modul în care acesta poate avea un impact asupra prezentului. A avea sprijinul unei persoane specializate în traume face diferența.
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT), în special rescrierea imaginilor, poate ajuta, de asemenea, la abordarea reactivității traumatice și a gândurilor și amintirilor legate de traume.
Lucrul cu sinele
Conștientizarea poate fi, de asemenea, o cale personală de vindecare. Iată câteva cărți care analizează trauma din diferite perspective sau explorează aspecte importante ale relațiilor:
Corpul nu uită – Dr. Bessel van der Kolk
Stilurile de atasament – Dr. Amir Levine și Rachel S.F. Heller
Primește iubirea pe care o dorești – Dr. Harville Hendrix
How to Be an Adult: A Handbook on Psychological and Spiritual Integration – David Richo
Cultivarea relațiilor
S-ar putea sau nu, să dorești să împărtășești specificul experienței tale traumatice. Ambele opțiuni sunt valabile și depind în întregime de tine. Dacă te simți pregătit să împărtășești, poți explica celor din jur că ești conștient de faptul că trauma din copilărie ar putea avea un impact asupra dinamicii relaționale și că lucrezi în mod activ cu tine.
Ia în considerare sfatul lui Brené Brown aici: „Împărtășești cu oamenii care și-au câștigat dreptul de a-ți asculta povestea”. Dar nu uita, nu trebuie să îți împărtășești deloc povestea pentru a te vindeca.
Grija de sine
În timp ce lucrul cu un terapeut ajută foarte mult, ai putea dori, de asemenea, să te implicit, în plus, în unele activități de auto-cunoaștere care să completeze procesul de vindecare. Există câteva alegeri de stil de viață susținute de știință pe care le poți lua în considerare pentru a-ți îmbunătăți calitatea generală a vieții. Unele dintre acestea includ:
Dieta. O dietă echilibrată, cu alimente integrale și bogate în nutrienți, poate ajuta să te simți mai bine în general.
Exercițiile fizice. Cel puțin 30 de minute de exerciții fizice moderate, de cinci ori pe săptămână, îți pot îmbunătăți sănătatea.
Mindfulness. Unele practici, cum ar fi yoga sau meditația, îți pot oferi timp de relaxare.
Somnul. 7 până la 9 ore de somn în fiecare noapte poate ajuta la diminuarea a brain fog și a durerii cronice.
Reflectarea. Rezervarea câtorva minute în fiecare zi pentru a scrie un jurnal sau pentru a procesa ziua, ar putea să te ajute să lucrezi la autocunoaștere și la reglarea emoțională.
Concluzii
Traumele din copilărie pot afecta relațiile tale de adult, dar pot fi, de asemenea, depășite. Este important să conștientizezi că multe dintre provocările actuale ale relațiilor tale nu sunt o alegere personală. Chiar meriți iubire și pace. Este posibil ca unele dintre strategiile de adaptare pe care le-ai învățat din copilărie să fi fost adecvate în trecut. La urma urmei, ele te-au ajutat să supraviețuiești. Dar s-ar putea să fie timpul să le lași în urmă.
Devine o problemă abia mai târziu în viață, când comportamentul nu se mai potrivește cu circumstanțele. Este ca și cum ai folosi o tehnologie veche din anii ’90 pentru a te angaja astăzi pe internet… nu funcționează bine. Este important să ne amintim că acele comportamente au servit un scop foarte important la vremea respectivă. Pur și simplu, ele nu mai sunt relevante astăzi, așa că trebuie să învățăm noi strategii și modalități de a ne comporta în relații în circumstanțele actuale.
Ți-a plăcut acest articol? Despre ce ai mai vrea să citești? Lasă-mi un mesaj la adresa de mail diana@iocucioc.ro.